Indicii generale ale starii de sanatate

Daca sunt bine ingrijiti, desi sunt animalute relativ fragile, iepurasii pot avea o durata de viata comparabila cu a unor animalute de companie traditionale (de exemplu, pisici) – care poate depasi chiar si 10 ani. Una din conditii e sa fim cat mai informati asupra vulnerabilitatilor pe care ei le pot avea in fata anumitor boli, mai ales daca avem un iepuras cu un sistem imunitar mai putin eficient – din cauza varstei lui sau din alte cauze. Bolile virale grave (cum e mixomatoza), infectiile oculare si cele ale urechilor, abcesele, problemele dentare, parazitare, pododermatita, staza gastro-intestinala sau artrita sunt doar cateva dintre problemele cu care cei care au acasa un iepuras se pot confrunta la un moment dat. E un lucru pe care multi dintre cei care vor sa adopte un iepuras nu-l stiu, iar cand descopera ce inseamna sa te lupti cu multe dintre problemele de sanatate ale iepurasilor, se simt coplesiti.

Sa ingrijesti un iepuras bolnav, mai ales cand e vorba de probleme cronice, poate presupune un mare efort si responsabilitate. Poate fi chiar traumatizant si pentru iepuras si pentru noi. Chiar daca asta ne poate apropia de iepurasul nostru sau poate intari legatura dintre noi, e mai bine sa facem tot posibilul sa prevenim sau sa tratam rapid orice problema de sanatate ar avea.

Cu cat suntem mai pregatiti, cu atat mai bine. Multi dintre noi, cei care avem iepurasi de mai multa vreme, am fost obligati de imprejurari sa invatam multe lucruri despre problemele lor de sanatate. Si atunci cand e nevoie, putem face mai usoara munca veterinarilor pentru ca le putem da informatii foart utile, mai ales ca diagnosticarea bolilor la iepuras e mult mai problematica decat in cazul altor animalute.

Problemele iepurasilor sunt mai greu de diagnosticat pentru ca iepurasii sunt animale-prada, asa ca isi ascund boala din instict, asa cum faceau in natura stramosii lor. Un semn exterior de slabiciune le-ar indica pradatorilor ca sunt usor de prins. Din cauza asta, de multe ori nu putem vedea alta problema decat faptul ca nu vor sa mai manance sau ca nu se mai misca la fel de liber ca inainte. Iar atunci cand iepurasii nu mai vor sa manance e deja o situatie de urgenta. Ei nu pot supravietui mai mult de doua sau trei zile fara hrana.

In lipsa altor simptome observabile rapid, veterinarului ii e greu sa puna un diagnostic si sa-i trateze corespunzator. Dar spre deosebire de veterinar, care are doar cateva minute la dispozitie, noi putea prinde acasa si alte indicii, daca suntem atenti si stim ce sa urmarim. Si orice informatie pe care le-o putem da veterinarilor poate fi vitala. E unul din motivele pentru care e bine sa fim cat mai atenti la ce se intampla in fiecare zi cu iepurasii nostri si sa fim cat mai bine documentati. Uneori, astea sunt lucruri care pot sa ii salveze.

Daca iepurasul nostru sta in casa, impreuna cu noi, putem observa mult mai repede potentiale semne de boala care pot fi reprezentate de orice schimbare in comportamentul lor. Daca sta intr-o casuta, undeva afara, ar trebui verificat de cel putin trei ori in fiecare zi si ar trebui sa stam langa el macar jumatate de ora pe zi ca sa putem observa aparitia unei probleme mai bine ascunse.

Cateva dintre lucrurile pe care ar trebui sa le urmarim constant in controlul zilnic ar fi:
– felul in care arata „bobitele” eliminate – cele normale, reziduale (nu cecotropele – cecotropele fiind cele mai mici si moi pe care le mananca, recicland nutrientii). Mai exact, daca isi modifica semnificativ forma, marimea si consistenta – daca se micsoreaza semnificativ, daca devin prea moi (uneori chiar lichide sau mucilaginoase) sau prea tari si uscate;
– felul in care arata urina lor (care ar trebui sa fie maroniu-aurie si relativ clara) – daca nu e prea alba (prea mult calciu in urina) sau prea tulbure (prea multe minerale) sau daca nu exista sange in urina (nu va speriati daca e portocalie sau rosie din cauza unei alimentatii bogata in anumite vegetale, atata vreme cat nu exista alte motive de suspiciune);
– felul in care mananca (daca nu cumva scapa din gurita bucatelele de mancare, daca nu mesteca prea incet sau nu saliveaza prea tare, caz in care poate fi vorba de probleme dentare);
– greutatea – o scadere sau crestere brusca in greutate care nu poate fi atribuita alimentatiei. Ar trebui sa-i cantarim saptamanal si sa apreciem care ar fi greutatea lor optima, la care sa raportam apoi modificarile de greutate;
– pierderea obisnuintei de folosire a litierei.

Muscaturile, maraielile, agresivitatea, apatia sau alte comportamente care nu se dovedesc a fi probleme comportamentale sau psihologice, pot sa se datoreze existentei unei probleme medicale.

In general, orice schimbare in comportamentele care ii definesc poate fi un motiv de suspiciune si ar trebui mentionat cand mergem la veterinar. Ca sa avem o informatie cat mai corecta, putem nota intr-un carnetel toate observatiile facute. Uneori chiar si informatiile aparent minore pot fi foarte utile.

Odata ce am devenit suspiciosi, oricare ar fi motivele suspiciunii, ar trebui sa consultam veterinarul cat mai repede posibil. Din proprie experienta am inteles ca nu e o idee buna sa amanam nici macar o zi, pentru ca bolile lor evolueaza ingrozitor de repede. E mai bine sa ne inselam in suspiciunile noastre, decat sa regretam mai tarziu.

Uneori poate fi vorba chiar de o urgenta. Probabil ca intr-o urgenta primul lucru pe care ar trebui sa-l facem ar fi sa ne controlam starea de panica, daca exista, pentru ca riscam altfel sa luam decizii gresite. Daca nu putem ajunge imediat la veterinar, s-ar putea sa fie nevoie sa intervenim chiar noi, la indicatiile veterinarului (daca putem sa comunicam cu el/ea). Uneori ar putea fi nevoie sa le luam temperatura, alteori sa ii hranim cu seringa sau poate chiar sa le facem o injectie, etc. Sau alte lucruri pentru care ar trebui sa ne pregatim din timp, pentru ca e greu sa le facem corect de prima data intr-un moment de criza.

Cand ti se intampla asa ceva ajungi sa intelegi cat de important e sa fii cat mai bine documentat si pregatit pentru cat mai multe din situatiile care pot sa apara. Chiar daca vi se pare ca nu e momentul, incercati sa cititi cat mai repede tot ce puteti despre problemele lor de sanatate, chiar si despre cele mai putin comune, care vi se par poate improbabile. E unul din cele mai importante lucruri pe care le puteti face pentru iepurasul vostru.

Linkuri

http://www.bunnyhugga.com/diagnosing-rabbits.html

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: