Povestea unei mamici de copii si iepurasi

Susan E. Davis ( Rabbit.org)

Cu sapte ani in urma, pe cand eram insarcinata cu primul meu copil, prietenii si familia mea aveau tot felul de idei despre viabilitatea prezentei iepurasilor intr-o familie care abia se intemeiase. Sora mea, mare iubitoare de pisici, mi-a spus ca voi contracta toxoplasmoza daca voi curata litierele iepurasior in timp ce sunt insarcinata. Soacra mea sustinea ca primul meu nascut va deveni astmatic din cauza matretii provenite de la iepurasi. Vecinul de alaturi mi-a spus ca nu voi avea nici timpul nici energia necesara ingrijirii iepurasilor mei; un prieten apropiat prezicea ca odata ce se va naste copilul meu, pur si simplu nu o sa-mi mai iubesc iepurasii. Cativa prieteni care se ocupau si ei de iepurasi pareau tot mai ingrijorati pe masura ce burta mea crestea; noi, educatorii de la HRS (House Rabbit Society) le tinem altora predici cum ca iepurasii si copiii nu sunt o combinatie prea grozava.

Am verificat problemele medicale cu veterinarul meu (fecalele de iepuras nu sunt sursa de toxoplasmoza, asa cum se intampla in cazul pisicilor) si cu pediatrul meu (matreala animala ar putea declansa dar nu cauza astmul). Am ignorat toate celelalte ingrijorari. Am iubit animalele toata viata, ma gandeam eu; aparitia unui bebelus nu o sa schimbe lucrul asta. Si sunt cu totul impotriva instrainarii animalelor pe care le-am luat acasa; nu pot suporta gandul ca voi trada animalele carora le-am promis siguranta, comfort si afectiune.

Sapte ani mai tarziu ma bucur de viata impreuna cu doi copii fericiti si doi iepurasi fericiti. Nici una din profetiile catastrofale pe care le-am auzit in timpul primei mele sarcini nu s-a adeverit: imi iubesc iepurasii la fel de mult ca inainte de a se naste copiii mei, am timp sa ingrijesc ambele specii si copiii nu i-au terorizat sau ranit pe iepurasi. Chiar si iepurasii nou sositi (si uneori neastamparati) intr-o familie se obisnuiesc repede cu sunetele puternice si miscarile bruste ale copiilor mici – iepurasii mei sunt capabili acum sa motaie si in timp ce copiii se bat cu perne. De fapt, iepurasii mei m-au ajutat sa trec mai usor peste tot felul de lucruri, de cand am devenit mama – stateau cuibariti langa mine cand imi alaptam copiii noaptea, mi-au oferit constant afectiune in timpul perioadelor de haos care vin odata cu viata de parinte si le-au dat copiilor mei ocazia sa invete cum sa ingrijeasca, cum sa iubeasca si cum sa se bucure de o creatura minunata.

Astazi sustin foarte puternic convietuirea dintre copii si iepurasi atunci cand parintii sunt bine informati, isi asuma responsabilitatea ingrijirii iepurasilor si sunt constienti de cele cateva potentiale probleme:

Bebelusi si iepurasi: nu am lasat niciodata bebelusi mai mici de 6 luni pe podea impreuna cu iepurasii liberi – ma temeam ca iepurasii ar putea sa fie tentati sa le zgarie hainutele sau ar putea deveni agresivi ca reactie la miscarile dezordonate ale manutelor lor. Bebelusii mai mari trebuie si ei supravegheati: odata ce sunt suficient de mari incat sa poata apuca obiecte – s-ar putea sa incerce sa apuce si vreo ureche sau codita pufoasa a iepurasilor. Si daca se intampla asta, e posibil ca un iepuras care se respecta sa reactioneze zgariindu-l sau muscandu-l pe bebelus. Bebelusii ar mai putea si sa incerce sa manance „bobitele” produse de iepurasi; pericolul aici nu e toxicitatea ci inecarea. Ca o concluzie: supravegheati indeaproape bebelusii si iepurasii.

Iepurasi liberi sau in cusca: am descoperit ca iepurasii care au libertate de miscare in casa nu par sa fie foarte deranjati de copii, pentru ca pot vota cu labutele (sau unghiutele) atunci cand lucrurile devin prea zgomotoase. De fapt, singura data cand baietelul meu de doi ani a deranjat un iepuras a fost atunci cand am adus acasa, primavara trecuta, un iepuras tanar de la adapost; baietelul meu a lovit cusca de cateva ori cu un cub de jucarie pentru ca i-a placut sunetul care rezultase. Cand i-am aratat ce speriat era iepurasul, s-a oprit imediat.

Reguli clare, intarite coerent: cred ca e bine sa dau copiilor multe ocazii sa-si exerseze liberul-arbitru. Dar cred si in utilitatea unor reguli puternice in casa si in respectarea lor. Lucrul asta e valabil in special in cazul interactiunii cu iepurasii nostri. Ambii copii stiu ca fugarirea, ridicarea in brate sau lovirea iepurasilor nu e permisa si va fi pedepsita rapid.

Timpul: e greu sa jonglezi cu nevoile copiilor si ale animalelor, asta fiind unul din motivele pentru care nu ma mai pot ocupa acum de iepurasii de la adapost. Imi amintesc ca au fost zile in care un iepuras era grav bolnav, aveam termen-limita pentru un proiect la slujba, copiii aveau petrecere la scoala si simteam ca viata mea a scapat de sub control. Dar in general, am constatat ca existenta unor rutine zilnice si saptamanale atat pentru copii cat si pentru iepurasi aduce ordine acolo unde ar putea fi haos.

Desi unii iubitori de iepurasi cred ca iepurasii nu sunt deloc fericiti alaturi de copii, trebuie sa spun ca iepurasii mei sunt multumiti. Foarte multumiti. Au la dispozitie opt maini care sa ii mangaie, nu doar cele patru ale mele si ale sotului meu. Au o casa plina de jucarii pentru copii, pe care le pot arunca, rontai si rearanja. Fiica mea de sase ani face tot felul de patuturi si forturi haioase pentru iepurasi; fiul meu de doi ani isi petrece mult timp vorbind cu iepurasii despre numele lor, preferintele lor culinare si, foarte sincer, despre organele lor genitale. Iepurasii mei au companie plina de afectiune si se stiu in siguranta.

Si copiii mei au avut de castigat din asta. Fiul meu e deja incredibil de bland cu toate animalele. Si mergand la adapostul local ca sa adopte un iepuras, fiica mea a devenit sensibila la problema iepurasilor „nedoriti” („Mami, de ce ar arunca cineva iepurasii astia draguti?”) si la ce inseamna pentru iepurasi o casa buna („Mami, nu-i asa ca Spotty e norocos? Pentru ca noi ne purtam frumos cu iepurasii.”) Toate astea sunt lectii care nu pot fi invatate dintr-o carte sau un film; ele se invata traind alaturi de animale vii care sunt pretuite chiar daca au patru picioare in loc de doua si care stiu ca sunt in siguranta, desi traiesc alaturi de copii.

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: