Marea Naparleala

Zilele astea urmeaza sa desfasor o operatiune de anvergura, foarte importanta si urgenta, din care o sa ies acoperita toata (si pe dinafara, si pe dinauntru) de puf de iepuras, dar foarte fericita ca am reusit sa o scot la capat. Trebuie sa-i scap pe cativa dintre iepurasii mei de gramada de puf care sta sa zboare de pe ei si de smocurile de blanita incalcita pe care n-am reusit inca sa le conving sa se predea. Toata distractia asta se datoreaza existentei unui proces firesc in lumea iepurasilor, NAPARLITUL (in engleza – MOLTING / MOULTING / SHEDDING) – prin care iepurasii isi inlocuiesc blanita la fiecare trei luni.

Interesant e ca iepurasii nu naparlesc toti in acelasi fel. Unii isi schimba blanita incet-incet, in smocuri mici, timp de cateva saptamani – perioada in care puful de iepuras pune stapanire discret pe tot ce e in casa (lucruri si fiinte), daca nu iti respecti angajamentul ferm ca nu o sa treaca nici o zi fara sa te ocupi de puful suplimentar al iepurasilor. In cealalta varianta, naparlirea e o poveste de-a dreptul dramatica. Tone (voiam sa spun kilograme, dar sunt coplesita emotional) de puf se labarteaza in cateva zile din blanita lor si totul devine un caz de forta majora. Nu e vorba doar ca totul se acopera de un strat gros de puf, dar si eu si iepurasii ajungem sa respiram si sa inghitim cantitati mari din el. Si nu stiu pentru care dintre noi e mai periculos… Eu ma pot alege cu o alergie serioasa iar ei cu probleme respiratorii sau un blocaj intestinal, unul din cele mai grave lucruri care se pot intampla unui iepuras.

Daca in primul tip de naparlire mai poti sa te convingi ca si maine e o zi ca sa rezolvi problema (un mare dezavantaj, petru ca nu e deloc o idee buna sa tot tragi de timp), in celalalt caz – din fericire si nefericire – nu prea e loc de amanat. Actiunea se impune de la sine pentru ca situatia te face sa te gandesti cu disperare: „Pur si simplu nu se mai poate asa!”. Chiar si atunci cand e vorba de un sigur iepuras. Intamplarea face sa fie vorba de mai multi, in cazul meu. De unde si proportiile absolut epice ale situatiei. Trebuie sa recunosc ca ma gandesc cu groaza la evenimentul asta, la unison cu iepurasii mei, care ar prefera sa nu fie obligati sa suporte ore intregi de jumuleala.

Dar oricat de inspaimantatoare mi se pare operatiunea, consecintele si starea de fapt sunt inacceptabile. Asa ca ma pregatesc sufleteste si materialiceste (un arsenal intreg de perii, lighean cu apa, un recipient cat mai mare in care care sa inghesui puful). Si ma pornesc la treaba (chiar acum, dupa ce ma dezlipesc de pe laptop), sperand ca totul o sa mearga cat mai repede si bine. Urmeaza impresiile de lucru, poze si o petrecere de blanita noua…sper.

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: