Micul vizitator-surpriza

Cum era vorba despre socoteala de acasa? A, da. Ca nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ. Mai ales daca te lasi distras de alte lucruri. Asa cum am facut eu, pe cand ma pregateam de Marea Naparleala. Simteam nevoia sa ma alimentez cu niste calorii, inainte sa intru in infernala batalie cu puful de iepuras si am facut un ocol pe la bucataria de vara. Pe cand cotrobaiam prin oale, mi-am intors privirea, fara sa stiu de ce, spre aleea din fata… O fractiune de secunda am privit scena cu reactia omului abia sculat din somn.


Receptam imaginea, mi se parea reala si in acelasi timp ma intrebam daca totusi nu e ceva nefiresc in scena din fata mea. De pe alee se uita spre mine, parca teleportat din alta realitate, fara vreo avertizare, fara vreun zgomot, fara frame-uri anterioare – un pui mic de pisica (vezi pozele).

Pisici trec destule prin curtea noastra, de cand Megan, dobermanita noastra frumoasa nu mai aici, ca s-o revendice. Dar un puiut asa de mic, de capul lui, aparut ca din senin in mijlocul curtii… Nu intelegeam de unde aparuse. Am aflat mai tarziu de la cineva din familie, care vazuse scena explicativa, ca fusese abandonat de mama lui, care mergea impreuna cu el prin curte si o zbughise in momentul in care isi acuse aparitia cineva din familia mea. Iar puiutul ramasese singur si confuz in mijlocul curtii noastre.

In momentul in care am inteles ca la doar cativa metri in fata mea (adio derogare de responsabilitate) era un pisoi atat de mic si inca neajutorat, nu am avut de ales. Trebuia sa las balta tot si sa rezolv problema. Nu puteam sa-l ignor si sa sper ca se va descurca, pentru ca era in pericol imediat. Vremea s-a racit foarte tare in ultimele zile. Desi e inca vara, noptile sunt atat de friguroase ca mi-era teama ca nu va supravietui. Si in plus, desi speram ca mama lui nu era atat de iresponsabila incat sa-l paraseasca definitiv, luam in calcul si posibilitatea asta. Puiutul avea nevoie de mancare si de un loc cald.

Asa ca a trebuit sa suspend brusc orice alta activitate si sa ma reped sa cumpar lapte degresat (in care sa amestec si un ou), sa ii gasesc o locuinta temporara (cutia roz de transport a dragului meu Pufi, care gazduise atatea animalute cu probleme) si sa ma imi storc iar creierii gandindu-ma unde o sa-i gasesc un rost. Sper sa fie o poveste cu final fericit. Si pentru pisicut si pentru iepurasii mei, care au si eu urgent nevoie de ajutor la „des-pufat”.

Această prezentare necesită JavaScript.

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: