Provocarea mixomatozei (I)

De cateva luni incerc sa gasesc timpul si dispozitia necesara sa scriu despre un subiect care nu e doar foarte important pentru oricine are iepurasi acasa dar are si o mare incarcatura emotionala pentru mine. Am inceput sa il schitez vara trecuta, un moment mai potrivit pentru ca vara e in mod tipic (dar nu exclusiv, pentru ca exista si o forma atipica de mixomatoza, care se poate declansa in perioadele mai reci ale anului) legata de subiectul articolului. Si de propria mea experienta.

De cativa ani incoace, de fiecare data cand se apropie luna august, reapar obsesiv in mintea mea cateva amintiri intiparite definitiv acolo. Amintiri care imi trezesc emotii in care se amesteca strangerea de inima cu un firav sentiment de usurare. Acum trei ani, intr-o zi de august, am intrat intr-o batalie crancena care a durat saptamani intregi si care s-a incheiat intr-un final cu o victorie partiala, in parte dulce, in parte amara. M-am luptat atunci pentru viata iepurasilor mei cu o boala care face orice parinte de iepuras constient de implicatiile ei sa se infioare de spaima – mixomatoza. O boala traumatizanta, care ii pune greu la incercare pe toti cei implicati si poate lasa in urma ei sechele fizice si emotionale nu doar iepurasilor dar si celor care ii iubesc si le stau alaturi pana la final.

In acea zi iesisem impreuna cu iepurasii in curte, pentru un pic de joaca in iarba. Si in timp ce il puneam pe unul din Rosiutii mei in tarc, am observat, cu un fior de spaima pe care am incercat sa-l stapanesc rapid, ca urechiusele ii erau marcate de niste pete rosiatice prea evidente ca sa nu le vad. Intr-o secunda am intuit despre ce e vorba, pentru ca din nefericire mai vazusem asa ceva cu doar un an inainte, atunci cand abia aparusera iepurasii in viata mea si cand Puricut, un pui de iepuras de numai doua luni, cazuse si el victima aceleasi boli.

Pe atunci mixomatoza era pentru mine doar un cuvant fara prea multa semnificatie, peste care treceam cu destul de multa nonsalanta atunci cand citeam articole pe Internet. Nu aveam inca in minte imaginea ei devastatoare si eram in perioada roz, de ignoranta si incantare diafana, din viata mea traita langa iepurasi. Nu imi facusem timp sa vad despre ce e vorba, ce anume era boala aceea comuna dar foarte serioasa probabil, din moment ce iepurasii trebuiau – si fusesera deja – vaccinati. Voiam doar sa ma bucur de compania lor si nu imi puteam macar imagina ca ni se pot intampla lucruri atat de dureroase, ca asa ceva mi se poate intampla tocmai mie (asa cum ne spunem de multe ori cand e vorba de lucrurile neplacute care se pot intampla pe lumea asta). Mai ales ca ii credeam protejati pentru ca stiam ca fusesera vaccinati si pe atunci nu descoperisem inca adevarul despre limitele vaccinarii. Nu credeam ca mai e cazul sa stiu si altceva.

Din pacate asta e o greseala pe care multi o fac atunci cand adopta pentru prima data un iepuras. Invata in graba cateva lucruri elementare pe care ar fi cazul sa le faca – asa cum e, de exemplu, vaccinarea impotriva mixomatozei si bolii virale hemoragice, celor doua boli virale grave care pot afecta un iepuras – dar nu sunt motivati sa caute detalii despre acele probleme de sanatate pentru ca vaccinarea le da o falsa impresie de siguranta si pentru ca nu sunt subiecte tocmai usor de digerat. Articolele scrise pe tema asta sunt de multe ori descurajante si sumbre si nu te echipeaza foarte bine pentru o posibila experienta de genul asta. Asa ca multi nu stiu suficient de mult incat sa poata recunoaste imediat primele simptome ale bolii si modul in care pot sa intervina corect si rapid in acel prim moment, esential pentru o evolutie pozitiva a situatiei.

In general, un iepuras vaccinat corect (multi veterinari recomanda vaccinarea la doua si apoi trei luni de la nastere, apoi o data la fiecare sase luni sau un an – in functie de vaccinul utilizat) si tratat corect imediat ce apar semnele incipiente ale bolii, are sanse mari de supravietuire si poate iesi din boala cu doar cateva sechele usoare sau chiar complet vindecat. In celelalte cazuri iepurasul poate muri foarte rapid (in doar cateva zile) sau se poate chinui saptamani in sir, pierzand in final lupta cu boala sau ramanand cu sechele grave (probleme respiratorii severe, orbire, abcese greu de vindecat, cicatrici care ii pot crea probleme).

Exista si situatia fericita, dar inca destul de rara, in care iepurasul are imunitare naturala foarte puternica – iepurasii, cei salbatici in primul rand, au inceput sa dezvolte o imunitate din ce mai crescuta la acele tulpini ale virusului care au o anumita vechime in natura. Din nefericire virusul poate suferi mutatii naturale sau chiar artificiale (exista o preocupare sustinuta in lumea cercetatorilor australieni pentru crearea de virusi tot mai agresivi cu care sa rezolve problema suprapopularii continentului australian de catre urmasii iepurasilor europeni salbatici pe care – fie vorba intre noi – cativa colonisti iresponsabili i-au adus acolo din Europa).

Atunci cand apare o astfel de mutatie, vaccinul aflat pe piata nu mai garanteaza imunitatea iepurasilor vaccinati. E un lucru recunoscut de producatorii de vaccinuri in prospectele lor. E posibil ca in anul in care toti iepurasii mei s-au imbonavit, sa fi aparut o mutatie agresiva a virusului. Stiu de la veterinari si crescatori de iepurasi ca in anul acela au fost multe cazuri similare. Si numarul mare de tantari – care s-au inmultit fara masura din cauza combinatiei dintre temperaturile mari si excesul de ploi din acel an – a avut rolul lui. Poate a contat semnificativ si faptul ca am renuntat la revaccinarea de toamna in cazul iepurasilor mai mari (de teama efectelor negative ale vaccinului si gandindu-ma ca iarna e o perioada cu riscuri mici) si ca nu am avut timp sa repet vaccinarea la trei luni (rapelul) in cazul iepurasilor mai mici.

Fiind constienta de riscurile si efectelor nocive pe termen scurt si lung ale vaccinarii, cum ar fi reactiile adverse acute care apar imediat dupa vaccinare (de exemplu letargie, abces la locul injectarii, simptome asemanatoare mixomatozei, in cazurile severe chiar si soc anafilactic) sau vaccinoza (reactii cronice aparute in urma vaccinarilor – google „vaccinosis”, provocate de diversele componente ale vaccinului), sunt intr-o mare dilema de fiecare data cand se apropie momentul revaccinarii iepurasilor. Si sunt tot timpul tentata sa renunt la ea. Dar riscul la care ii expun pe iepurasi e major si in cazul asta. Nu mai pot sa il ignor dupa ce am vazut ce poate insemna asta pentru un iepuras nevaccinat sau vaccinat incorect.

Imi amintesc de calvarul prin care a trecut bietul meu Puricut, care s-a imbolnavit inainte sa repet vaccinul de la trei luni. A fost cea mai ingrozitoare forma de mixomatoza pe care am vazut-o si nu o sa uit niciodata cat de curajos a putut fi un iepuras atat de mic. Cum s-a chinuit singurel sa respire pe gurita saptamani intregi, pentru ca nasucul ii era complet blocat de abcese si de secretii. Si cum a suportat luni intregi toate abcesele uriase de pe corpusorul lui, care il impiedicau sa vada, sa isi ridice urechiusele sau sa isi foloseasca normal labutele. Fara sa renunte la lupta macar o zi. Chinuindu-se sa manance printre respiratii si sa isi curete blanita desi abia se tinea pe picioare. Imi amintesc si ziua in care am pierdut doi dintre puiutii mei dragi pentru ca am amanat momentul vaccinarii, sperand ca erau protejati de faptul ca nu existau surse de infectie in mediul lor. In doar cateva ore au murit in bratele mele, sufocandu-se. Simptomele au sugerat una din cele doua boli virale. Probabil ca iepurasii erau infectati deja atunci cand i-am adus acasa si, nevaccinati fiind, nu au avut prea multe sanse.

Chiar daca in cazul mixomatozei un iepuras nevaccinat are poate chiar 30-40% sanse de supravietuire, in timp ce in cazul bolii hemoragice sansa de supravietuire e de doar 1%, nu inseamna ca iepurasii nevaccinati care se imbolnavesc de mixomatoza sunt mai norocosi. In boala virala hemoragica moartea e relativ rapida – numai cateva ore. In cazul mixomatozei iepurasii se pot chinui ingrozitor saptamani in sir.

Asa ca, desi exista intotdeauna alternativa vaccinarii naturale, eu nu ma simt inca in stare sa fac in mod constient o asemenea alegere. Nu dupa ce am vazut ce inseamna ea, mai ales in cazul bolii hemoragice. Pentru mine dilema vaccinare-nevaccinare ramane deschisa.

Continuarea articolului…

Articole similare

Provocarea mixomatozei (III)
Provocarea mixomatozei (IV)

Linkuri

Vaccinosis

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

10 comments

  1. Daniel

    Cum ai reusit sa ii tratezi?Cand ai cumparat alti iepurasi li s-a transmis si lor boala?Dupa cat timp moare microbul??????

    • Daniel, despre tratament am scris in urmatoarele parti ale articolului (vezi continuarea articolului si partile III si IV). Gasesti linkurile la finalul articolului. Iepurasii care s-au imbolnavit atunci nu au intrat niciodata in contact cu alti iepurasi, Nu as fi avut curajul sa pun in contact cu ei niste iepurasi netrecuti prin mixomatoza, mai ales daca nu ar fi fost inca vaccinati. Din cate stiu, virusul ar trebui sa dispara din organism dupa aproximativ o luna. Dar poate ca asta nu e valabil in toate cazurile particulare. Probabil ca periada de infectare depinde de tot felul de factori – cum ar fi rezistenta organismului infectat, curatenia in mediul lor de viata, caracteristicile tulpinii virusului, etc. E foarte greu de spus, asa ca trebuie luate toate masurile de precautie.

  2. Camelia Gavrila

    Multumesc pentru acest articol!! Mi-a dat mai multa incredere in mine .. si eu am un iepuras care este infectat cu mixomatoza..dar la iepurasul meu singurul semn este conjunctivita..deocamdata. Am fost la medicul veterinar si m-a descurajat,spunand ca majoritatea iepurasilor mor la aceasta boala. Mi-a dat picaturi pentru ochisori, dupa 2 zile am revenit speriata la dr doctor ca nu-i trece conjunctivita. Atunci i-a dat o injectie, nu mi-a explicat ce este, pentru ce etc. Mi-a zis sa vin in urmatoarele 2 zile pt a-i continua injectiile.Azi este doar prima zi de injectie deci tot ce pot sa fac e sa sper din toata inima ca se va face bine.. si sa-l ingrijesc cat mai bine .:(

    • Draga Camelia, sper din tot sufletul sa treceti amandoi cu bine peste asta. Daca simti nevoia sa vorbesti cu mine, nu ezita sa ma contactezi. Iepurasul tau a fost vaccinat? Cand mergi la medic, intreaba-l, te rog, ce fel de injectie ii face. Daca nu ii intrebi, nu prea obisnuiesc sa spuna. Trebuie sa-i cam tragi de limba :(. Probabil ca e un antibiotic preventiv pentru o posibila infectie respiratorie, care apare in multe cazuri in moxomatoza. Asta e protocolul obisnuit. Daca trece de prima saptamana si atata vreme cat mananca, poate respira – chiar si cu dificultate, si se poate odihni din cand in cand, iepurasul tau are sanse foarte mari de vindecare. Pregateste ceva atractiv si sanatos de papica pentru cazul in care incepe sa-i scada apetitul – de preferat plante aromatice si aromate – patrunjel, busuioc, menta, frunze de morcov, frunze de telina, putin spanac, rucola. Nu exagera cu ele – incepe cu un firicel,doua in prima zi, daca nu obisnuieste sa manance zilnic verdeturile astea. Si ai grija sa manance si cat mai mult fan. Poti sa ii faci si niste ceai de echinaceea (imunitate), de cimbru (antibiotic), de urzica (nutritiv), daca vrea sa bea asa ceva. Ar fi fost foarte bine daca nu era iarna si puteai gasi frunze de salcie (macar niste ramurele), de mar, de alun sau de dud. Eu asa mi-am salvat iepurasii. Dar poate ca nu va fi nevoie de ele. E un pic atipica mixomatoza in timpul iernii, dar e totusi posibila. Incearca sa tii iepurasul intr-un mediu cat mai cald. Eventual inveleste-l intr-o patura calduroasa. Virusul mixomatozei nu se simte bine in medii incalzite. Nici iepurasului nu-i plac temperaturile prea mari, asa ca daca reusesti sa ii asiguri o temperatura de 24-25 de grade Celsius, probabil ca ar fi de ajutor. Intreaba-l pe medic daca iepurasul are febra si cum poti sa i-o tii sub control. Iti tin pumnii si incerc sa fiu pe faza!.

      • Camelia Gavrila

        Multumesc mult pentru ajutor . Maine merg cu el la doctor pentru a doua injectie, din pacate nu l-am vaccinat cand trebuia,si regret foarte mult acest lucru.
        Am sa-l intreb de injectii pe doctor . Febra nu stiu daca a facut sau daca are pt ca nu stiu care sunt simptomele :( .
        Astazi nu prea a mancat ..mai mult a baut apa si a facut pipi mai mult decat de obicei.. I-am dat fan proaspat si ii dau tot timpul. Am sa incerc cu frunzulitele de care mi-ai zis. Temperatura din camera e mare, e foarte cald..e posibil sa fie mai mult de 25 grade celsius…el e obisnuit cu temperatura asta ca tot timpul a fost asa in camera ,iarna..
        Maine seara am sa iti scriu dupa ce vin de la doctor. Multumesc inca o data !!

      • Inca ceva, draga Camelia… Chiar nu pot sa merg la culcare inainte sa-ti spun cat de important e sa il convingi pe piticut sa manance. E foarte periculos pentru iepurasi sa nu manance nimic, fie chiar si pentru numai cateva ore, pentru ca se deregleaza activitatea lor digestiva pana in punctul in care devine foarte greu de redresat. Intr-o zi sau doua se poate instala staza gastro-intestinala, care trebuie rezolvata de urgenta. Fii atenta la „bobite”. Daca sunt mult mai mici si mai putine decat de obicei, e un semnal ca nu mananca suficient cat sa mentina sistemul digestiv in starea lui normala de functionare. Tenteaza-l cu tot ce poti gasi, ca sa vezi la ce reactioneaza. Probabil ca l-ar atrage mai mult lucrurile „dulci” – papica speciala, morcov, mar, banane, dar carbohidratii nu par sa fie cea mai buna alegere pentru ei, mai ales in situatiile in care mananca mai putin ca de obicei, pentru ca inhiba miscarile intestinale. Fibrele si hidratarea sunt cele importante – de asta ti-am sugerat plantele aromatice si verdeturile (aici ai grija la cele care pot balona – varza, conopida, sau cele cu foarte multa apa – salata de culoare deschisa). In strainatate se foloseste in cazurile astea un tip de mancare speciala care se poate administra cu seringa dupa ce o transformi in pasta, dar eu nu am gasit la noi nimic de genul asta. Nici veterinarii cu care am vorbit nu stiu unde se poate gasi asa ceva la noi. Asa ca noua nu ne raman decat verdeturile si ceva mancare speciala cu mai multe fibre – macar 18%, fara seminte si cu mai putine dulciuri – eu cumpar CuniComplete, de la Versele-Laga, pentru iepurasii mei. Nu am gasit nimic pe baza de graminee si fara fructe si legume dulci :(. E bine ca bea apa, pentru ca hidratarea e importanta. Si alta intrebare care ma sacaie… Veterinarii sunt absolut siguri ca e mixomatoza? Daca iepurasul tau nu a intrat in contact in ultimele saptamani cu alti iepurasi, cu muste, tantari, pureci, capuse, nu vad cum putea sa faca mixomatoza. Au aparut si pete si bubite rosiatice pe urechiuse, nasuc, pe la ochisori si in zona organelor genitale? Pentru ca mie asta mi se pare simptomul distinctiv pentru mixomatoza. Poate e o infectie bacteriana – Pasteurella, de exemplu, care poate sa se manifeste si in zona ochilor, ca si conjunctivita. Oricum, orice ar fi, acum e foarte important sa manance…

      • Camelia Gavrila

        Adevarul e ca bobitele sunt mult mai mici si mai rare … Nu prea mananca in timpul zilei dar noaptea papa tot sau aproape tot din farfurie …
        Doctorul la care am fost a zis ca e posibil sa fie mixomatoza.. Nu are deocamdata nici o bubita..singura problema e la ochisori. Dar de abia de vreo 5 zile este asa..deci e posibil sa apara :(
        Am sa ii cumpar frunzulite de morcov,telina.. Ii place foarte mult sa pape para si mar.. Si pufarinii din mancarea lui ii mai.plac foarte mult.. Mananca, dar nu cum mananca el de obicei :(
        Sper din tot sufletul sa nu se agraveze starea lui.

      • Camelia Gavrila

        Am revenit de la dr doctor.. Injectiile pe care le primeste sunt antibiotice pt imunitate, temperatura nu are. L-am intrebat daca chiar are mixomatoza, a zambit si mi-a zis ca e un inceput..
        Nu stiu ce sa cred.. Sper doar sa se faca bine!!! Mai continuam cu injectiile inca 2 zile.. Poate si saptamana viitoare,nu stiu.

  3. oana

    se moare daca am pus mana pe iepure pe blana apoi m-am spalat pe maini?

    • Oana, nu stiu daca am inteles corect intrebarea… Din cate stiu, mixomatoza nu se transmite la om, asa ca nu exista nici un risc, mai ales daca te-ai spalat pe maini. Spalatul pe maini e, oricum, o precautie binevenita dupa pe punem mana pe un animalut. In mod special atunci cand e bolnavior si daca avem si alte persoane si alte animalute in casa, pentru ca altfel putem sa „transportam” chiar noi un microorganism sau un parazit pe un alt om sau animal neinfectat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: