Provocarea mixomatozei (III)

Cum putem invinge mixomatoza

Mai inainte de toate vreau sa insist asupra catorva lucruri care mi se par esentiale daca vrem ca iepurasii nostri sa scape cu viata din infruntarea asta.

Prima e intelegerea gravitatii situatiei cu care ne confruntam. Exista ideea populara destul de larg raspandita – opusa celei catastrofice, si ea destul de raspandita – ca mixomatoza e o boala usor tratabila. Asta ii face pe multi sa nu intervina cu seriozitatea necesara si astfel sunt reduse foarte mult sansele de supravietuire sau de vindecare fara sechele a iepurasului. In realitate mixomatoza trebuie tratata ca o boala potential fatala – prompt, corect si cu consecventa – pana ce boala este depasita complet.

Un alt lucru esential e convingerea ca mixomatoza, desi o boala potential mortala, poate fi invinsa, cu conditia ca noi sa facem tot ceea ce sta in puterea noastra – pentru ca dincolo de tot ceea ce nu tine de noi, implicarea si eforturile noastre sunt cele care vor hotara in mare parte rezultatul. E esential sa credem pana la capat ca mixomatoza poate fi invinsa, atata vreme cat noi ramanem pe baricade si folosim toate energia si toate mijloacele pe care le avem. Putem reusi, in ciuda opiniilor si prognosticurilor sumbre sau a propriilor noastre temeri.

Poate ca unii nu vor fi de acord cu ultima idee. E-adevarat ca increderea in reusita in care noi avem un rol esential ar putea amplifica temporar emotiile negative care ar urma in cazul unui final mai putin fericit – durerea pierderii si sentimentul de vinovatie. Dar intr-un final e mai usor sa te impaci cu situatia atunci cand stii ca ai facut tot ce a fost omeneste posibil si nu ai renuntat nici un moment – si nu poti face asta daca te indoiesti de reusita. Sau prea multa incredere ar putea scoate din discutie optiuni pe care unii le-ar considera mai „umane” in anumite cazuri – de exemplu eutanasia – pe care si mie mi-a sugerat-o la un moment dat unul din medicii veterinari cu care am discutat, dar eu am preferat sa las aceste optiuni pentru momentul in care mi-as fi epuizat si ultima bruma de energie, nu mai devreme – iar acel moment nu a venit.

Cu exceptia formelor usoare, mixomatoza e o boala care ne pune la grea incercare – si fizic si psihic. Poate dura saptamani in sir si pot aparea multe situatii greu de depasit daca avem indoieli si ezitari. Din pacate, desi ajutorul veterinarilor e vital, ei nu pot sa ne inlocuiasca pe noi. Asa ca noua ne revine partea cea mai grea a ingrijirii iepurasilor. Eu nu as fi reusit sa imi salvez toti cei cinci iepurasi care s-au imbolnavit in acelasi timp in vara aceea daca as fi renuntat sa cred ca se vor face bine (desi veterinarii nu le-au dat mai mult de 50% sanse de supravietuire) sau daca nu as facut tot ce tinea de mine, dincolo de interventia si sfaturile specialistilor.

In al treilea rand, e la fel de important sa intelegem ca un medic veterinar cu experienta in tratarea iepurasilor e un ajutor de nepretuit, care nu poate fi inlocuit de nimic altceva. Medicul veterinar, atunci cand e un medic de incredere, va intelege intotdeauna situatia mai bine decat noi si poate avea solutii la care noi nu ne-am gandit pana atunci. Ne poate da incredere in actiunile noastre si ne poate linisti atunci cand intram in panica. Eu nu cred ca as fi reusit sa rezist pana la capat fara ajutorul medicilor veterinari.

Pastrand aceste idei in minte, sa vedem care sunt lucrurile concrete pe care le putem face incepand cu momentul mai mult sau mai putin dramatic (dupa cum il percepe fiecare) in care descoperim primele semne de boala (vezi simptomele mixomatozei).

Vizita urgenta la veterinar

Primul lucru pe care ar trebui sa-l facem, cat mai repede posibil (adica inca din primele ore dupa ce descoperim problema) ar fi vizita la un cabinet veterinar in care macar unul dintre medici e familiarizat cu problemele de sanatate ale animalelor „exotice” – printre care se numara si iepurasii. Nu orice cabinet indeplineste conditia asta, din pacate. Asa ca ideal ar fi sa incepem sa cautam cabinetul cel mai potrivit imediat dupa adoptia iepurasului, tinand cont si de alte criterii, ca de exemplu distanta pe care o facem pana acolo (iepurasii fiind in general foarte stresati de iesirile din mediul lor, mai ales de drumurile facute cu masina). E foarte greu sa gasim destul de repede acel cabinet in momentul in care suntem deja intr-o situatie de urgenta. Daca nu l-am gasit inca, s-ar putea sa nu gasim la repezeala un cabinet potrivit. In cazul asta nu putem decat sa alegem cea mai buna varianta din tot ceea ce avem la indemana, urmand sa cautam in continuare, atat cat ne permite timpul.

Cumparaturi de urgenta

Daca putem gasi in apropiere o farmacie veterinara, sau macar una obisnuita, putem cumpara de acolo cateva lucruri care ne vor fi foarte utile in mai scurta sau mai lunga perioada in care iepurasii nostri vor fi sub tratament.

Vom avea nevoie de cateva sticlute de albastru de metilen, concentratie 3%, pe care il putem gasi si la farmaciile obisnuite, cu care vom tampona petele rosii de pe urechiusele iepurasilor, pe cele din zona ochilor, de pe labute si din zona genitala. Am inteles ca exista si variante de solutii de albastru de metil in forma pulverizabila, mult mai usor de aplicat in anumite zone, dar nu stiu mai multe detalii. S-ar putea sa nu poata fi gasite decat in farmaciile veterinare.

Tot pentru tratarea abceselor provocate de mixomatoza (mixoamelor), unguentul Asocilin sau Mibazonul par sa dea rezultate foarte bune. Abcesele pot fi tamponate si cu solutie antibiotica – cu Enrofloxacina, de exemplu (un antibiotic relativ sigur, cu administrare exclusiv orala) – diluata conform prospectului, care poate fi folosita si pentru tratarea infectiei respiratorii secundare.

De la farmaciile obisnuite putem cumpara ser fiziologic, cu care le putem curata ochisorii, daca incep sa apara secretii oculare, sau cu care le putem tampona usor fosele nazale cu ajutorul unui betisor pentru igiena urechilor, in cazul in care apar dificultati de respiratie cauzate de congestia nazala. Putem cumpara si cateva seringi. Mai mari (100 ml) pentru cazul in care vom fi nevoiti sa ii ajutam sa bea apa sau sa ii hranim folosind seringa. Si mai mici – cu care putem extrage serul fiziologic din punga in care e depozitat sau cu care putem sa aplicam albastrul de metilen, daca ni se pare ca e o metoda potrivita.

Ar putea fi necesar si un unguent sau picaturi pentru tratarea conjuctivitei, in cazul in care zona ochilor se inroseste, se inflameaza si apar secretii oculare.

Daca stim sa facem injectii subcutanat sau daca cineva din preajma noastra stie, am putea cumpara din farmaciile veterinare un antibiotic injectabil recomandat pentru iepurasii aflati in aceasta situatie. Dar asta in situatia in care acel medic veterinar intelege nevoile iepurasilor, care reactioneaza la multe antibiotice altfel decat animalele cu care veterinarii au in general experienta. Exista un antibiotic care se administreaza oral – enrofloxacina – considerat relativ sigur. Dar un antibiotic injectabil poate fi administrat mult mai usor si mai precis. Oricium, un antibiotic administrat preventiv e foarte important in schema de tratament a mixomatozei, pentru ca previne infectiile secundare, care sunt un pericol major. Asta e motivul principal pentru care trebuie sa mergem in primul rand la medicul veterinar atunci cand credem ca e vorba de mixomatoza.

Pentru cazul in care iepurasii au secretii nazale foarte abundente si nu reusesc sa le faca fata, am putea avea nevoie de o pompita de genul celor cu care se curata de secretii nasucul bebelusilor. Dintre cele ceva mai ieftine sunt de preferat cele la care partea cu care absorbim secretiile e la distanta cat mai mare de partea introdusa in narile iepurasilor. Mai usor de folosit ar fi pompitele electrice, ceva mai scumpe.

Mai putem cumpara discuri demachiante de bumbac, cu care putem tampona petele rosii (care se vor transforma ulterior in abcese) din zonele cu suprafata mai mare, betisoare pentru curatarea urechilor, cu care putem aplica mai precis albastrul de metilen in zona ochilor sau serul fiziologic in nasucul iepurasilor si manusi pe care sa le folosim in cursul operatiunii de „albastrire”, pentru ca albastrul de metilen pateaza pielea si e foarte greu de curatat.

Continuarea articolului…

Articole similare

Provocarea mixomatozei (I)
Provocarea mixomatozei (II).

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

2 comments

  1. Ca si in cazul oricarei interventii pentru a trata o boala timpul este esential.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: