Situatii de urgenta: corpuri straine in caile respiratorii ale iepurasilor

Asa cum am promis dupa patania cu Flufi, o sa ma opresc asupra catorva aspecte importante legate de acele accidente in care iepurasii se pot asfixia din cauza unor corpuri straine ratacite in caile respiratorii – cum ar fi bucatelele de hrana aspirate din cauza unor probleme de sanatate sau din cauza grabei cu care iepurasii devoreaza papica lor preferata.

Dupa ce am petrecut cateva zile pe forumuri – cele din strainatate, pentru ca pe forumurile de la noi nu am gasit nici o discutie pe tema asta, am ajuns la concluzia ca genul asta de accident e suficient de comun incat sa merite sa fie inclus pe lista informatiilor de baza care tin de sanatatea iepurasilor. Riscul e maxim si ar fi pacat sa ne pierdem iepurasii pentru ca nu am luat in considerare o posibilitate atat de triviala.

Numarul de urgenta

In primul rand, ca in orice alta situatie de urgenta medicala, e foarte important sa avem la indemana macar un numar de telefon de urgenta al unui cabinet veterinar in care exista un medic cu oarecare experienta in tratarea iepurasilor. Iepurasii au particularitati anatomo-fiziologice care fac necesara adaptarea interventiilor folosite in cazul animalutelor cu care medicii veterinari sunt mai familiarizati. Ca sa fie intr-adevar util intr-o situatie de urgenta, cabinetul respectiv ar trebui sa fie cat mai aproape de locuinta noastra – la o distanta care sa poata fi parcursa in cateva minute.

Desi e o mare provocare sa gasim la noi in tara cabinete care sa indeplineasca macar prima conditie, sper ca lucrurile se vor schimba repede. Daca ati reusit sa gasiti un cabinet potrivit, cereti preventiv sfatul medicului veterinar in privinta modului in care ar trebui sa reactionati daca apare o situatie de genul asta. Daca nu, continuati sa-l cautati de parca ar fi iminenta o urgenta.

Preventia

In al doilea rand, e la fel de important sa facem tot ce e posibil ca sa evitam o asemenea situatie.
Trebuie sa avem grija ca iepurasii sa nu gaseasca in mediul sau in mancarea lor lucruri atat de mici incat sa poate fi inhalate prin nasucul lor hiperactiv, in timp ce exploreaza mediul sau mananca. Mai trebuie sa ne asiguram ca iepurasii nostri nu au probleme dentare, abcese in gurita, probleme respiratorii sau neurologice care pot favoriza o inghitire defectuoasa. Iepurasii sunt in mod natural foarte abili atunci cand e vorba de inghitirea hranei asa ca un asemenea accident poate fi un semnal de alarma si ar fi o idee buna sa facem cateva investigatii serioase asupra starii de sanatate a iepurasilor nostri. Daca e vorba de astfel de probleme, e posibil ca accidentele de inghitire sa se repete iar riscul de sufocare sa creasca foarte mult.

Totusi, chiar in lipsa unor probleme de sanatate, un iepuras poate inhala sau inghiti gresit bucati de hrana din cauza grabei cu care se arunca asupra ei. Peletele de hrana speciala par sa fie cel mai frecvent implicate in astfel de accidente, dar am vazut ca se poate intampla chiar si cand e vorba de o bucatica dintr-o frunza de salata.

E aproape imposibil sa-i temperam pe iepurasi cand e vorba de mancarea care le place foarte mult. De fiecare data se arunca cu disperare asupra ei, de parca le-ar fi teama ca nu vor mai avea o alta ocazie sa manance. Nu putem sa le dam bunatati la discretie ca sa nu le mai simta lipsa, pentru ca ar manca mai mult decat e bine pentru ei. Dar putem face alte cateva lucruri. Cum ar fi:

– sa ne asiguram ca au in permanenta fan la dispozitie (asa cum e si necesar in alimentatia lor corecta), ca sa nu fie niciodata intr-adevar infometati,
– sa stabilim o rutina de servire a delicateselor (ca sa stie ca vor mai urma cu siguranta si altele, mai tarziu),
– sa le punem mancarea in boluri largi, ca sa nu le ajunga nasucul direct in gramada de mancare,
– sa eliminam din mancare bucatelele foarte mici, usor de inhalat, sau pe cele care le-ar putea provoca abcese – bucatele ascutite, tepoase, dure,
– sa fim foarte atenti la cruditatitile atoase – telina, ananasul, frunzele mature de stevie, etc. – fie evitandu-le, fie taindu-le in bucati mai mici si curatandu-le de fire (cu care iepurasii se pot ineca, atunci cand le inghit),
– sa le asiguram linistea atunci cand mananca – sa nu ii sacaim, sa nu ii hranim impreuna (daca avem mai multi iepurasi) – ca sa nu se simta presati si sa sa manance in mare graba.

Cum recunoastem problema

Daca iepurasii inhaleaza accidental ceva, in cazurile mai putin grave vom observa ca se vor opri brusc din ceea ce faceau si apoi vor incepe sa pufneasca, sa se opinteasca de parca ar incerca sa vomite (desi, in realitate, iepurasii nu sunt capabili sa vomite), sa isi frece nasucul si gura cu labutele, sa mearga cu spatele si sa se miste de colo-colo de parca nu si-ar gasi locul. In cazurile foarte grave vom observa ca respira cu multa dificultate, ridicandu-si mult nasul in aer si deschizandu-si gura si e posibil ca buzele si limba sa li se invineteasca sau chiar sa se prabuseasca inconstienti din cauza lipsei de oxigen.

Strategia de urgenta

In momentul in care ajungem intr-o astfel de situatie, ar trebui in primul rand sa incercam sa ne controlam emotiile. Daca intram in panica, riscam sa reactionam gresit si sa le facem chiar noi rau iepurasilor. Va fi mult mai usor sa ne pastram calmul daca ne-am pregatit pentru asa ceva, pentru ca unul din motivele pentru care am putea intra in panica ar fi tocmai faptul ca ne simtit nepregatiti. Daca suntem calmi si pregatiti, vom recunoaste repede problema si vom putea reactiona mult mai potrivit.

Daca iepurasii par capabili sa respire si incearca sa rezolve singuri situatia, le putem lasa un timp la dispozitie (vreo cateva zeci de secunde) sa se descurce pe cont propriu, asa cum pot ei – tusind, scuturandu-si capul, etc. Intre timp, putem incerca sa sunam la cabinetul veterinar si sa ne pregatim de plecare, in caz ca situatia se va agrava. Daca iepurasii nu reusesc totusi sa gaseasca nici o solutie si situatia se complica, vom fi obligati sa intervenim. Fie transportandu-i la un cabinet veterinar, daca reusim sa ajungem acolo in cateva minute, fie acordandu-le primul ajutor chiar noi.

Atata timp cat iepurasii reusesc sa respire, chiar daca au dificultati de respiratie, expertii ne recomanda sa folosim doar manevre mai usoare, care nu implica riscuri, lasandu-le pe cele mai dificile pentru situatiile extreme, in care e vorba de o blocare totala a cailor repiratorii. In acest ultim caz e foarte importanta deplasarea la un cabinet veterinar, pentru ca ar putea fi nevoie de manevre de resuscitare si e posibil ca noi sa nu ne descurcam prea bine singuri.

Manevra Heimlich pentru iepurasi

Exista o varianta a manevrei Heimlich, adaptata pentru iepurasi, care poate fi aplicata diferentiat, in functie de gravitatea situatiei. Am adaugat mai jos sfaturile unor specialisti, dar va rog sa cereti si opinia unui veterinar la care puteti ajunge atunci cand e nevoie, ca sa nu apara o situatie conflictuala atunci cand se va intampla asa ceva.

Suzi Anvin (Ingrijitor de iepurasi, antrenata in manevre de resuscitate si manevra Heimlich de catre Crucea Rosie Americana) ne atrage atentia ca in manevra Heimlich nu e recomandabil sa atingem coastele iepurasilor. Ar fi periculos si inutil, pentru ca nu putem obtine suficienta presiune pentru expulzarea obiectului care blocheaza caile respiratorii. Recomandarea e sa ne asezam degetele dedesuptul cutiei toracice si sa impingem ferm in sus (spre torace) si spre inauntru, fara sa apasam cutia toracica. Sunt de asteptat edeme interne dar nu exista riscul fracturarii coastelor. Caile respiratorii trebuie sa fie complet blocate pentru ca aceasta manevra sa aiba sens si efect.

Dana Krempels (doctor in biologie la Miami University si o persoana cu foarte multa experienta in tratarea problemelor de sanatate ale iepurasilor) descrie o manevra asemanatoare, cu diferenta ca ne sugereaza sa ne tinem iepurasii cu nasucul indreptat spre podea – dar cu spatele si gatul lor fragil foarte bine imobilizate – cu ajutorul antebratului nostru, de exemplu – pentru a evita posibile fracturi! In aceasta pozitie, trebuie sa apasam ferm si brusc (dar nu brutal) dinspre abdomen spre plamani, impimgand diafragma.

Sugereaza si o variata disperata, foarte dificila si riscanta, dar care poate fi salvatoare atunci cand nu exista alta solutie: coloana vertebrala a iepurasului trebuie imobilizata foarte ferm intre antebrate si apoi iepurasul ar trebui balansat din pozitia orizontala in pozitia in care care capul ii e indreptat spre sol. E folosita greutatea organelor interne pentru inlaturarea obstacolului. Ar putea fi necesara repetarea manevrei, dar trebuie sa ne oprim imediat ce iepurasul incepe sa respire.

O asemenea manevra e intr-adevar periculoasa, mai ales in cazul unor iepurasi de talie mai mare, pentru ca exista riscul sa cada din bratele noastre. Ar trebui sa o invatam si sa o exersam folosind o jucarie asemanatoare ca dimensiune si greutate cu iepurasii nostri. Si va fi esential sa ne obisnuim iepurasii cu gesturi asemanatoare celor pe care s-ar putea sa fim nevoiti sa le folosim in cazuri de urgenta. Asta e deja o provocare in sine si reusita depinde in mare parte de increderea pe care iepurasii nostri, judecandu-ne comportamentul zilnic, simt ca pot (sau nu) sa o aiba in noi.

E posibil ca iepurasii sa elimine corpurile straine pe cale nazala, uneori impreuna cu o cantitate destul de mare de mucus. Nu va speriati daca veti vedea ca din nasucul lor se scurge un lichid vascos si colorat. Ajutati-i sa il curete cat mai repede, folosind niste servetele sau chiar o pompita electrica pentru secretiile nazale ale bebelusilor, daca aveti asa ceva acasa. Apoi lasati-i sa isi revina si sa se linisteasca.

O astfel de experienta poate fi traumatizanta pentru un iepuras si e posibil sa dureze cateva ore pana isi vor reveni complet. Daca nu ati reusit sa ajungeti la un cabinet, inca e necesar sa o faceti, ca sa va asigurati ca iepurasii respira normal si ca nu au aspirat nimic in plamani. Medicul veterinar le poate administra preventiv antibiotice, pentru evitarea unei pneumonii de aspiratie. Sau analgezice de tipul Metacam-ului, daca iepurasii sufera un disconfort in urma tramatizarii mecanice a cailor respiratorii.

Dupa un astfel de episod, si noi si iepurasii vom pastra in memoria afectiva experienta asta si o vom asocia cu contextul in care s-a produs. O vreme, vom deveni putin anxiosi de cate ori ne vom afla intr-un context asemanator – de exemplu, atunci cand e ora mesei pentru iepurasi. E bine sa ne straduim sa fim cat mai relaxati in acele momente. Si, in acelasi timp, sa invatam tot ce era de invatat din patania noastra, ca ea sa nu se mai repete. O data e de ajuns. Deloc, e chiar mai bine.

Linkuri

http://www.morfz.com/Heimlich.html

http://en.allexperts.com/q/Rabbits-703/2009/9/Rabbit-Choking.htm

http://en.allexperts.com/q/Rabbits-703/2009/9/rabbit-choking-1.htm

http://www.medirabbit.com/EN/GI_diseases/Bunny_201.pdf

http://bunnyguy.blogspot.ro/2011/10/bunny-emt-skills-how-to-help-choking.html

http://forums.rabbitrehome.org.uk/showthread.php?160213-How-to-try-help-a-choking-Bun

http://www.flickr.com/groups/bunnyloversunite/discuss/72157623745949701/

http://www.rabbitsonline.net/f27/rabbit-choking-45283/

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

2 comments

  1. mariana

    Foarte bun articolul. Am o mandrete de iepurita „cap de leu”, de 5 ani si din fericire nu mi s-au intamplat cele povestite mai sus. Am trecut prin altele…poate la fel de traumatizante pt mine…

    • Draga Mariana, ma bucur tare mult ca tu si pufulica ta nu ati trecut si prin asa ceva, pe langa toate celelalte. Si eu am iepurasi tot de vreo 5 ani incoace si anul trecut mi s-a intamplat pentru prima oara ceva de genul asta. Dar cum eu am mai multi iepurasi, sansele sa vad o mare varietate de probleme sunt destul de mari :(. Incerc sa-mi gasesc timp sa scriu cat mai repede cateva articole despre niste probleme serioase de care m-am lovit deja de mai multe ori anul trecut (staza gastro-intestinala, balonare, infectii respiratorii agresive), pentru ca sper ca ii vor ajuta pe altii sa le evite sau sa le depaseasca mai usor. Oricum, lucrul cel mai important pe care l-am invatat pana acum despre problemele lor de sanatate e ca preventia e de departe cel mai bun tratament :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: