Putina anatomie – aparatul digestiv al iepurasilor

Ca sa reducem cat mai mult riscul aparitiei problemelor digestive la iepurasii nostri, mai ales atunci cand avem iepurasi cu burtica mai sensibila sau foarte pretentiosi cu hrana lor, nu e suficient sa ne limitam la memorarea catorva alimentele de baza care trebuie sa faca parte din meniul lor zilnic. Pe termen mediu si lung suntem nevoiti sa ne straduim sa ajungem la o intelegere cat mai profunda a modului in care functioneaza „fabricutele noastre de bobite”, care sa ne ajute sa intelegem cum, de ce si cat de important e sa ne hranim iepurasii intr-un anume fel.

Pe de o parte, asta ne poate motiva sa fim in mod constant grijulii in privinta respectarii regulilor hranirii iepurasilor, chiar daca uneori poate fi destul de dificil. In al doilea rand, e un lucru necesar atunci cand suntem pusi in situatia de a lua decizii in tot felul de situatii. Atunci cand, de exemplu, vrem sa le diversificam hrana si trebuie sa hotaram daca putem adauga sau nu un anume aliment. Sau atunci cand avem un iepuras cu probleme digestive si trebuie sa facem o selectie mult mai atenta a alimentelor pe care le includem in meniul lui. Sau atunci cand avem un micut „mofturos”, pe care nu putem cu nici un pret sa il convingem sa accepte ceea ce stim ca iepurasii trebuie sa manance in mod normal si pentru care trebuie sa gasim solutii originale.

Medicii veterinari ne pot fi de folos in aceste situatii doar in cazul in care sunt in mod special interesati de aceasta specie cu particularitati anatomice care o diferentiaza mult de cele cu care veterinarii sunt in general familiarizati. Un bun veterinar de catei sau pisici nu e in mod obligatoriu in masura sa rezolve problemele mai mult sau mai putin comune ale iepurasilor nostri. Una din prioritatile noastre ar trebui sa fie gasirea acelor medici veterinari care stiu ce au de facut atunci cand sunt pusi in situatia de a trata chiar si problemele de sanatate mai complicate ale iepurasilor.

Totusi, desi e vital sa avem intotdeauna la indemana asemenea veterinari, mai ales in cazul in care ajungem intr-o situatie serioasa de genul stazei gastro-intestinale, de exemplu, imi pare rau sa spun ca e posibil sa nu gasim la timp un veterinar in care sa simtim ca putem avea destula incredere. Si putem fi nevoiti sa ne descurcam pe cont propriu, documentandu-ne si asumandu-ne riscurile si deciziile. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa continuam sa ii cautam pentru ca fara ei e foarte posibil sa ne pierdem iepurasii daca ajungem intr-o situatie critica, oricat de bine informati am fi.


Componentele principale ale aparatului digestiv al iepurasilor

Ilustratia de mai jos e doar orientativa, pentru ca nu reflecta cu acuratete absoluta realitatea. Dar e suficient de corecta incat sa fie de folos intr-o faza introductiva.

apdigestiv(4)

Sursa si varianta originara a schemei aparatului digestiv pe care am folosit-o in ilustratie – http://www.emc.maricopa.edu/faculty/farabee/biobk/biobookdigest.html
Ii multumesc pentru colaborare lui Codita, modelasul meu lagomorf :)


Am incercat sa ma documentez cat mai bine atunci cand am scris articolul dar subiectul e vast, unele informatii nu sunt foarte bine clarificate iar altele sunt chiar contradictorii, asa ca voi revizui articolul de cate ori va fi nevoie. Incercati sa va informati si din alte surse, ca sa aveti o imagine cat mai completa si corecta.

Gura

Dupa ce e apucata de buzele iepurasilor, mancarea ajunge in gura, unde e supusa actiunii dintilor si glandelor salivare, care transforma hrana bruta intr-un material (bol) alimentar care poate fi transportat si prelucrat in urmatoarea sectiune importanta a aparatului lor digestiv – stomacul. Aceasta parte a digestiei e vitala pentru iepurasi.

Iepurasii adulti au un set de 28 de dinti proiectati pentru maruntirea si mestecarea de fasii subtiri de vegetatie de genul firelor de iarba, frunzelor, lastarilor. Nefiind protejati de un strat de smalt decat intr-o mica zona din partea lor din fata, nu au duritatea dintilor nostri sau a dintilor altor animale si nu sunt potriviti pentru consumul de hrana dura, caz in care se pot alinia gresit sau pot ajunge sa aiba muchii ascutite si excrescente care pot produce abcese in gura. Pentru ca au radacina deschisa, cresc continuu pe toata durata vietii lor, cu o viteza de 2-4mm pe saptamana, asa ca trebuie tociti in permanenta, prin consumul de vegetatie bogata in fibre. Nervii dentari se opresc la nivelul gingiilor, de aceea dintii iepurasilor pot fi scurtati fara sa le provoace durere, in cazul in care au crescut mai mult decat ar fi normal.

Mancarea e mai intai apucata si maruntita cu ajutorul celor 6 incisivi – patru superiori si doi inferiori. Una din deosebirile importante dintre rozatoare (porcusori de Guineea, soricei, veverite,etc.) – cu care iepurasii sunt de multe asociati in mod gresit – si lagomorfe (ordin de animale caruia ii apartin iepurasii), e existenta a doi incisivi superiori suplimentari, asezati in spatele celorlalti doi si mai scurti decat ei.

Dupa ce e maruntita cu incisivii, mancarea e apoi mestecata cu ajutorul celor 22 de premolari si molari pana cand e transformata in particule mici care pot fi inghitite. Hrana maruntita si mestecata e umezita cu saliva produsa de glandele salivare, pentru a aluneca cu usurinta prin tractul gastro-intestinal.

Esofagul

Odata inghitita, mancarea se deplaseaza prin esofag, un tub subtire prin care mancarea e dirijata spre stomacul iepurasilor.

La jonctiunea dintre esofag si stomac se afla o zona numita cardia, care contine o valva cu o musculatura atat de bine dezvoltata in cazul iepurasilor incat ii face incapabili sa vomite. Din cardia, mancarea intra in stomac.

Stomacul

Stomacul e un organ mare (reprezinta aproximativ 15% din volumul tractului gastro-intesinal), cu pereti subtiri si cu putere mica de contractie, care contine aproape intotdeauna mancare, par, pelete cecale si lichid, chiar si dupa 24 de ore de infometare. Stomacul mare le permite sa digere rapid (tranzitul gastric e de aproximativ 3–6 ore) cantitati mari de material vegetal. In natura, iepurasii au nevoie de un asemenea stomac pentru ca trebuie sa consume cantitati foare mari de vegetatie, hrana disponibila fiind saraca in nutrienti. Si in acelasi timp pentru ca cea mai mare parte a consumului de hrana e concentrat in doar doua momente ale zilei – seara si dimineata (iepurasii sunt animale crepusculare).

In stomac hrana incepe sa fie descompusa cu ajutorul mai multor tipuri de secretii, cele mai importante fiind acidul gastric (mai exact acidul clorhidric) si enzimele.

Acidul clorhidric scade pH-ul stomacului pentru a permite actiunea enzimelor si sterilizarea hranei prin inhibarea sau distrugerea bacteriilor din hrana. Stomacul iepurasilor adulti e un mediu extrem de acid – are un pH de 1-2,5, spre deosebire de cel al puilor de iepurasi, care are un pH de 5-6.5. Aciditatea extrema din stomacul iepurasilor e unul din motivele pentru care iepurasii trebuie sa aiba in permanenta la indemana ceva de rontait (in primul rand si in mod obligatoriu fan), pentru ca stomacul lor sa fie tot timpul suficient de plin. In caz contar, un interval de timp de numai 6 ore e suficient pentru aparitia ulcerului gastric.

Dintre enzime, cea mai importanta e pepsina – o enzima proteolitica (cu rol de descompunere a proteinelor).

Pentru a proteja peretii stomacului de actiunea acidului si enzimelor, tot in stomac e secretat mucusul – care pe langa rolul protector al peretelui stomacului are si functia de a ajuta la umezirea hranei.

Muschii stomacului invart si amesteca hrana cu secretiile stomacului – un amestec numit chim gastric – care e impins gradual, in reprize scurte, din stomac in intestinul subtire, prin presiunea exercitata de intrarea hranei in stomac. Trecerea in intestinul subtire e facuta printr-o jonctiune numita pilor – un inel de muschi foarte bine dezxvoltati.

Intestinul subtire

La iepurasi, intestinul subtire reprezinta aproximativ 12% din volumul gastrointestinal.
E compus din trei parti – duodenul, jejunul si ileonul – si e locul in care are loc cea mai mare parte a digestiei si absorbtiei nutrientilor – cu preponderenta in prima parte a lui, duodenul. Jejunul e partea de mijloc a intestinului subtire. Aici sunt absorbiti diversi nutrienti, cum ar fi aminoacizii, acizii grasi si glucoza. Ultima sectiune a intestinului subtire e ileonul, in care sunt absorbiti restul nutrientilor digerati si cele 8 tipuri de vitamine.

Pe masura ce continutul alimentar intra in intestimul subtire, e diluat prin amestecarea cu secretiile celor doua glande principale ale aparatului lor digestiv – ficatul si pancreasul.

Primul tip de secretii provine din ficat. E vorba de secretiile biliare (in cazul iepurasilor predominanta e biliverdina), care contin saruri biliare si tot felul de substante organice, dar nu contin enzime.

Al doilea tip de secretii varsat in intestinul subtire sunt secretii-tampon din pancreas, care au rolul de a aduce nivelul pH-ului hranei foarte acide din stomac spre o valoare mai neutra. In plus, dinspre pancreas si in intestinul subtire sunt secretate si o varietate de enzime necesare continuarii procesului de descompunere a hranei – cum ar fi cele proteolitice (pentru digestia proteinelor), lipolitice (pentru digestia grasimilor) si amilolitice (pentru digestia amidonului).

La capatul intestinului subtire se afla sacculus rotundus, o structura gasita exclusiv in aparatului digestiv al iepurasilor. E o zona a intestinul subtire mai larga si cu peretii mai grosi decat restul lui. Sacculus rotundus e bogat in foliculi limfoizi si se deschide intr-o zona a intestinului gros cu forma de farfurie. Mai e numit si “amigdala cecala”, din cauza compozitiei tesutului limfoid si macrofag. Miscarea hranei din ileon in sacculus e controlata de o valva ileocolica, cu functia de impiedicare a reintoarcerii hranei in ileon.

Intestinul gros

Ultima parte a tractului digestiv e intestinul gros. Ca si intestinul subtire, intestinul gros e compus din trei parti – cecumul, colonul si rectul. Aici ajunge hrana nedigerata in restul tractului si toate fibrele din hrana iepurasilor. In aceasta zona a sistemului digestiv se face separarea materialului alimentar in doua – partea care poate fi digerata in continuare si folosita, si partea nefolosibila.

Materialul care nu mai poate fi digerat (o parte din fibrele nedigerabile, de exemplu) si particulele mai mari de 0.5 mm trec direct in intestinul gros, unde apa e reabsorbita si restul e eliminat la aproximativ 4 ore dupa masa, sub forma peletelor fecale pe care le gasim in litierele lor si prin casa. Ele nu au nici un fel de valoare nutritiva pentru iepurasi dar pot fi folosite pentru marcarea teritoriului, dupa ce au fost impregnate olfactiv cu ajutorul a doua glande aflate la iesirea din anus.

Fibrele nedigerabile sunt foarte importante in alimentatia iepurasilor pentru ca stimuleaza contractiile intestinale, cu ajutorul carora chimul se misca de-a lungul tractului gastrointestinal. In lipsa acestor fibre (obtinute in primul rand din consumul de fan) exista riscul aparitiei de blocaje gastro-intestinale sau al stazei gastro-intestinale – probleme foarte serioase si potential mortale. Fibrele nedigerabile ar trebui sa reprezinte macar 15% din hrana ingerata.

Partea de material alimentar care poate fi digerata in continuare (in principal fibrele solubile si proteinele) sunt trimise spre cecum – o parte a aparatului digestiv care la iepurasi e poate cea mai importanta dintre toate.

Cecumul e o portiune ca un sac larg care porneste din zona de jonctiune a celor doua intestine. E localizat in mod similar apendicelui la oameni si trecerea dintre intestinul subtire si cecum e controlata de o valva ileo-cecala slaba. Cecumul iepurasilor are o capacitate de 3 ori mai mare decat cea a stomacului si poate contine 40% din continutul intestinal.

Cecumul contine a populatie diversa si masiva de bacterii prietenoase, enzime si alte organisme implicate in digestie. Bacteriile fermenteaza sau digera materialul care trece in cecum si il folosesc pentru a produce propriile celule, proteine si vitamine. Ele transforma fibrele nedigerabile in nutrienti digerabili, dintre care unii sunt absorbiti direct de-a lungul peretelui cecumului si folositi de catre organismul iepurasilor iar altii sunt eliminati din organism sub forma peletelor cecale (cecotrope) si reingerati.

Peletele cecale sunt formatiuni de concentrate nutritive produse in colon si cecum, cu forma asemanatoare unui ciorchine, compuse din bobite mici, moi, de culoare maroniu-verzuie, acoperite cu mucus si cu un miros mai puternic decat peletele fecale. Sunt esentiale pentru asigurarea necesarului de nutrienti, fiind reingerate odata ce au ajuns in anus, cand se initiaza pe cale nervoasa o miscare reflexa pe care o putem confunda cu spalarea funduletului, prin care iepurasul incearca sa apuce cu gurita cecotropele ajunse in zona anala.

Iepurasii vor inghiti in mod instinctiv cecotropele fara sa le mestece, pastrand astfel intact invelisul lor de mucus. Acest invelis protejeaza vitaminele si bacteriile bogate in nutrienti de acidul din stomac, pana ce cecotropele ajung in intestinul subtire, unde nutrientii pot fi absorbiti. Procesul prin care iepurasii reingereaza cecotropele pentru a recupera nutrientii continuti in ele se numeste cecotropie si ii permite iepurasului sa obtina nutrienti din materiale bogate in fibre pe care alte animale nu reusesc sa le utilizeze.

Cecotropele sunt produse in 3 pana la 8 ore dupa masa si in nod normal nu ar trebui sa gasim prea multe in mediul lor, pentru ca iepurasii le consuma imediat ce ajung in zona lor anala. In caz contrar poate fi vorba de un exces de proteine in alimentatie sau o problema digestiva serloasa.

Separarea celor doua tipuri de material alimentar e facuta cu ajutorul a doua tipuri de miscari de contractie ale colonului – miscarile / undele peristaltice si antiperstaltice. Miscarile peristaltice imping rapid particulele fibroase prin colon spre anus pentru a fi excretate, timp in care e extrasa cea mai mare parte a continutului de apa. In acelasi timp, miscarile peristaltive separa particulele nefibroase. Miscarile anti-peristaltice (miscarile inverse, dinspre anus spre colon) imping fluidele si particulele nefibroase inapoi prin colon in cecum, pentru a fi supuse unui proces de fermentatie. Si apoi trecute din nou prin intestinul gros si eliminate prin anus sub forma peletelor cecale (cecotrope).

Miscarile gastro-intestinale din colon si rect sunt stimulate de mai multi factori. In afara de fibrele nedigerabile, un alt factor foarte important e motilinul – un hormon polipeptidic secretat de anumite celule ale duodenului si jejunului. Productia de motilin e stimulata de prezenta grasimilor si inhibata de cea a carbohidratilor.

Continuarea in Particularitatile digestiei la iepurasi


Linkuri

http://eprints.soton.ac.uk/55157/1/Behaviour_Problems_and_the_Domestic_Rabbit_-_apbc_chapter.doc

http://www.aemv.org/documents/2006_aemv_proceedings_2.pdf

http://rabbitwelfare.co.uk/pdfs/ROWinter10p7.pdf

http://www.pet-food-choice.co.uk/rabbit_digestion.htm

http://www.petcaregt.com/rabbits/rabbitdigestivesystem.html

http://www.rabbitmatters.com/digestive-system.html

http://fohn.net/rabbit-pictures-facts/rabbit-diet-digestive-tract-reproduction.html

http://www.netvet.co.uk/rabbits/dental-health.htm

http://www.mekarn.org/prorab/leng.htm

http://www.extension.org/pages/61402/the-digestive-system-of-the-rabbit

http://www.petplace.com/small-mammals/keeping-your-rabbit-s-teeth-healthy/page1.aspx

http://www.therabbithouse.com/diet/rabbit-digestive-system.asp

http://www.rabbit.org/journal/3-3/digestibility.html

http://www.rabbit.org/health/liver.html

http://davesgarden.com/guides/articles/view/3921/

http://www.dummies.com/how-to/content/exploring-a-rabbits-unique-digestive-system.html

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: