Limbaj si comportament

479659_49220375.jpg Foto:sxc.hu


Oamenii sunt de multe ori surprinsi atunci cand sunt pusi in fata unor lucruri care sugereaza rationalitatea, inteligenta si motivatia sociala din comportamentul iepurasilor. Unii sunt atat de surprinsi de parca ar vedea un iepuras de plus prinzand dintr-o data viata. Desi iepurasii devin tot mai populari ca animale de companie si sunt tot mai popularizate informatiile despre comportamentul lor si modul in care relationeaza cu noi, iepurasii sunt inca perceputi de foarta multa lume ca fiind doar niste animalute fricoase si prostute, incapabile sa invete cateva lucruri elementare care sa le permita sa convietuiasca alaturi de noi intr-un mod similar animalutelor de companie considerate inteligente. Recunosc ca acum cativa ani, atunci cand l-am primit pe Pufi, primul si cel mai drag iepuras al meu, am avut asteptari si reactii asemanatoare.

Pe atunci stiam putin (spre deloc) chiar si despre lucrurile care tineau de ingrijirea de baza a iepurasilor, cu atat mai putin despre felul in care comunica si interactioneaza. Am fost surprinsa de fiecare data cand iepurasul meu facea vreun lucru care imi contrazicea asteptarile foarte sarace in privinta lui. E adevarat ca, asa cum am inteles mult mai tarziu, Pufi era un iepuras de-a dreptul extraordinar si circumstantele in care s-a construit relatia noastra au fost parca providentiale. M-am indragostit de el de cum l-am vazut, asa ca mi-am dorit foarte mult sa il inteleg si sa ii castig increderea. Poate de aceea totul a mers foarte bine, in ciuda ignorantei mele.

Deja din primele zile in care am inceput sa petrec timp alaturi de el, stand pe podea in apropierea lui ca sa devin o prezenta familiara pentru el, am inceput sa inteleg ca am in fata o fiinta care voia sa comunice cu mine, atat cat putea sa ma perceapa atunci, fiind un puiut de numai doua luni. S-a imprietenit repede cu mana mea, din care primea ceva bun de mancare in fiecare zi. Incepuse sa o linga – pentru iepurasi linsul e un semn de acceptare, chiar de simpatie si submisivitate, ca si un gest de explorare.

Daca la inceput iesea cu greu de sub mobilele din camera, unde se simtea mai in siguranta, dupa vreo cateva saptamani de interactiune constanta, in care am incercat sa nu fortez niciodata nota ca sa nu ma perceapa ca pe o amenintare, imi cauta deja compania si incepuse sa se tolaneasca langa mine, semn ca incepea sa aiba mai multa incredere in mine. La un moment dat am inceput sa devin chiar un punct de reper si un model de comportament pentru el – atunci cand nu stia cum sa reactioneze in vreo situatie, se uita imediat intrebator spre mine si astepta sa vada cum reactionez eu, ca sa stie ce are de facut.

Dupa cateva luni de convietuire, aparusera in comunicarea noastra tipare de comunicare – eu am inceput sa inteleg ce vrea de la mine atunci cand face anumite lucruri iar el a ajuns sa le foloseasca in mod coerent dupa ce a vazut ca il ajutau sa obtina reactia pe care si-o dorea din partea mea.

Pentru ca ma asteptam sa fie foarte „dezordonat”, mai ales in primele luni de viata, am fost surprinsa sa constat ca dupa cateva zile de acomodare folosea deja acelasi loc (o tavita) pe post de toaleta. Mai tarziu, prin adolescenta, au inceput sa apara probleme in privinta asta dar pe masura ce am inceput sa inteleg motivele, am inteles ca sunt perfect justificate si rationale, chiar daca neplacute pentru mine. Si au inceput sa apara si solutiile.

Ce m-a suprins cel mai tare a fost inteligenta care se vedea scaparand in unele gesturi ale lui. Nu-mi venea sa cred cat de repede a invatat, urmarind felul in care procedam eu, sa scoata niste papica de sub un clopot de plastic pe care il asezasem peste ea. Sau cat de repede a invatat sa urce si sa coboare (mai repede decat mine) scara lunga care duce la etajul casei.

Si multe alte situatii care m-au convins ca aveam in fata o creatura inteligenta si sociala, care se poarta rational si care vrea si poate sa comunice. Sunt lucruri pe care altii le-au inteles cu mult timp inaintea mea, iar observatiile lor m-au ajutat sa inteleg mai usor ceea ce percepeam si eu in mod direct. Din experienta coexistentei multor oameni si iepurasi s-au filtrat si au devenit populare concepte foarte utile in intelegerea comportamentului comun sau atipic al iepurasilor.

Chiar daca iepurasii (ca si oamenii, dealtfel) nu sunt toti la fel si nu putem sa asteptam la fel de mult de la fiecare dintre ei, putem sa le asiguram conditii cat mai bune ca sa isi dezvolte potentialul. Iar una dintre conditiile obligatorii e sa le intelegem comportamentul, atat cat suntem noi in stare.

Voi adauga in sectiunea asta articole (unele din ele pline de umor) care incearca sa raspunda intrebarilor pe care ni le punem in legatura cu sensul comportamentelor iepurasilor nostri. Daca nu le cunoastem suficient e posibil sa ne ingrijoram inutil din cauza unor comportamente absolut normale (multi s-au speriat atunci cand au vazut pentru prima oara un „bunnyflop” :)) sau sa nu ne ingrjoram destul atunci cand e vorba de comportamente care reprezinta semnale reale de alarma. Si nu vom reusi niciodata sa vedem lumea prin ochii lor.

Cateva dintre comportamentele comune ale iepurasilor
Ghici la ce ma gandesc acum…
Cum sa dresezi un om: Ghid pentru Iepurii De Casa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s