Iepurasul de Paste. Si de dupa Pasti.

Pentru ca sarbatorim acum Pastele, va doresc sa traiti cat mai frumos acest moment atat de incarcat de spiritualitate si cu o simbolistica menita sa ne faca sa simtim nevoia sa transformam in bine lumea in care traim. Si sa-l impartiti cu toti cei care va sunt dragi – oameni si/sau animalute.

Pe de alta parte, simt acum nevoia sa ma gandesc si la ceea ce va insemna anul asta Pastele pentru multimea de iepurasi aparuti de curand pe lume in crescatorii, in virtutea cererii rezultate din asocierea in mentalul colectiv a imaginii iepurasului cu Pastele. Imaginea care imi vine in mine nu se potriveste cu dispozitia optimista, plina de verva, a sarbatorii de azi. Realitatea din spatele veseliei oarecum nepasatoare fata de anumite lucruri care nu ar trebui trecute usor cu vederea ma face sa nu ma pot bucura pe de-a intregul de acest moment.

Pastele ar trebui sa fie un moment de schimbare pozitiva pentru toata lumea – pentru noi, pentru semenii nostri si pentru toate celelalte vietati din preajma noastra. Din pacate, pentru multi semeni de-ai nostri sarbatorile vor fi mai degraba triste, mai triste chiar decat zilele obisnuite. Si pentru multe animalute, buna noastra dispozitie de sarbatori inseamna moarte sau suferinta inutila – ma gandesc la toate animalutele care sunt sacrificate si folosite acum pentru placeri grosiere si pentru profitul pur material.

Iepurasii se numara si ei printre animalutele pentru care Pastele e in multe cazuri o ocazie nefericita. O foarte mare parte a iepurasilor nascuti in crescatorii mai mult sau mai putin serioase sunt vanduti de Paste, atunci cand crescatorii profita de interesul crescut al cumparatorilor si arunca pe piata un numar de-a dreptul inflationist de iepurasi, care de multe ori sunt vanduti la preturi de nimic. Cei mai multi dintre ei sunt vanduti acum pe post de animale de consum sau reproducere, urmand sa fie sacrificati la varste foarte fragede sau sa traiasca ani de zile singuri, intr-o cusca foarte mica. Altii, mult mai putini, sunt cumparati ca si cadou de Paste. Iar pretul la care multi dintre ei pot fi cumparati sunt mult prea mici, uneori chiar ridicole – stiu cazuri in care un pui de iepuras a fost vandut cu 10 lei, un pret care mi se pare absolut ridicol cand e vorba de o fiinta.

Exista chiar si cazuri in care iepurasii sunt pur si simplu oferiti pe gratis – asa cum se intampla de exemplu la unele expozitii de Paste, cand se organizeaza tombole la care premiile sunt „in iepurasi”. Codita – unul din iepurasii mei neozeelandezi albi – a fost un astfel de premiu pentru crescatorul la care l-am gasit. Pentru crescator el era un surplus, asa ca fusese pus intr-o cusca aglomerata, impreuna cu alti iepurasi mai mari decat el. Si bietul pui, care abia daca avea o luna si jumatate, era obligat sa se strecoare si sa-si faca loc printre ei ca sa ajunga la mancare. Cand l-am gasit era gri in loc de alb, avea o burtica foarte umflata si era asa de incruntat ca l-am poreclit „dragonelul furios”.


preaieftin Din pacate, multi crescatori sunt interesati de profit si nu de soarta iepurasilor vanduti. Si singurul mod in care un crescator interesat doar de profit poate castiga ceva din afacerea asta e sa produca si sa vanda un numar mare de iepurasi la un pret mic, obtinand profitul prin cantitate, in defavoarea calitatii sanatatii si vietii iepurasilor. O consecinta extrem de negativa a valorii mici pe piata a unui iepuras e faptul ca perceptia multor cumparatori asupra iepurasilor e cea de bunuri ieftine si perisabile, care pot fi tratate ca atare. Cam asta se intampla atunci cand valoarea lucrurilor si fiintelor e masurata in ultima instanta in bani. Valoarea perceputa si grija cu care tratam un lucru sunt direct proportionale cu pretul lui pe piata, daca nu intervine alta variabila in ecuatie.

Pretul mic cu care pot fi cumparati acum multi iepurasi e unul din motivele pentru care unii sunt abuzati sau tratati ca niste jucarii de unica folosinta (aruncati in aer, loviti, scuturati), prost ingrijiti, neglijati sau chiar abandonati, atunci cand puiutii fragili si traumatizati de despartirea brutala de familia lor ajung pe post de cadou de Pasti pe maini pur si simplu nepotrivite. Si isi traiesc toata viata intr-o cusca mica sau ajung sa sfarseasca singuri si uitati. Sau chiar aruncati pe un camp sau intr-un tomberon. Am citit o stire despre un iepuras cu picioarele paralizate din cauza unei fracturi de coloana, care fusese aruncat la gunoi, in Bucuresti. Iar pe un forum de la noi am citit cu stupoare o postare in care un copil le spunea plangand celorlalti ca mama lui tocmai ii aruncase iepurasul, care incomoda tot mai mult in familie, pe un camp.

Exista si situatii fericite, in care oamenii inteleg ca au in mainile lor soarta unei fiinte delicate si inteligente, nu un obiect oarecare. Si atunci pretul pe care l-au platit pentru un iepuras sau faptul ca l-au primit ca si „cadou de Pasti” nu schimba nimic, pentru ca pentru ei animalutul va conta oricum. Pentru mine Pufi a fost nu doar cel mai frumos cadou de Pasti pe care mi l-as fi putut dori dar si puiul meu cel mai drag. Pentru mine el era nepretuit. Si stiu cazuri in care oameni cu suflet si constiinta au adoptat si au salvat iepurasi pe care altii i-au cumparat de Pasti si apoi i-au aruncat ca pe niste rebuturi dupa ce „au expirat”. Sau multe alte cazuri in care iepurasii de Paste sunt iubiti si ingrijiti ca niste membri dragi ai familiei. Numai ca sunt inca prea multe cazuri nefericite.

Desi nu stiu sa existe la noi statistici din care sa reiasa clar gravitatea situatiei, asa cum se intampla in alte parti ale lumii, acolo unde exista centre de salvare si adoptie foarte serioase si interes pentru imbunatatirea conditiei iepurasilor (vezi de exemplu posterele alaturate, folosite in campania de anul asta), imi bazez concluziile pe anii de informatie pe care am asimilat-o din tot felul de surse. Si stiu ca e foarte important ca fiecare dintre cei care au ajuns la o oarecare intelegere a situatiei sa incerce sa miste putin lucrurile intr-o directie care sa schimbe in bine soarta tuturor iepurasilor din jurul nostru. Asta ma straduiesc sa fac si eu, atat cat sunt in stare. Ma impulsioneaza si ce e rau si ce e bun in tot ceea ce vad. Si visez la o zi de Paste in care nici un iepuras nu va mai fi privit ca un bun de consum si nu va mai ajunge pe mana unor oameni care se vor gandi la orice altceva in afara de binele lui. Stiu, sunt o visatoare. Dar daca nu pot sa visez macar de Paste, atunci cand?

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: