Particularitatile digestiei la iepurasi. De ce sunt iepurasii niste ierbivore speciale.

In primul articol pe care l-am scris despre aparatul digestiv al iepurasilor, m-am oprit asupra partilor lui componente. Cu foarte mici exceptii, sunt aceleasi pe care le gasim la alte mamifere, inclusiv la om. Dar felul in care functioneaza si in care s-au adaptat de-a lungul timpului prezinta particularitati pe care e bine sa le intelegem pentru ca au implicatii foarte importante asupra alimentatiei si sanatatii iepurasilor nostri. Am sa incerc sa le sintetizez in continuare, dar fara sa am pretentia ca am epuizat intreaga lista sau ca am gasit cea mai corecta si mai inspirata modalitate de descriere a acestor particularitati. Ce ar fi cel mai important de retinut e faptul ca exista asemenea particularitati si ca ele trebuie intelese si respectate daca sanatatea iepurasilor nostri e importanta pentru noi.

Adaptarea exclusiva la consumul de hrana vegetala

Iepurasii sunt ierbivore absolute si nu trebuie sa uitam asta sub nici o forma. Poate ca pare o informatie de simt comun. Cu toate astea, exista suficiente cazuri in care iepurasilor li se ofera alimente de genul mezelurilor, dulciurilor, fainoaselor, etc. Fie din pura curiozitate si din amuzament („Hai sa vedem, mananca bucatica asta de salam?”), fie din ignoranta bine intentionata (unii incearca, de exemplu, sa trateze diareea la iepurasi cu supa de pui si orez, asa cum se procedeaza in cazul altor animalute cu care oamenii sunt mai obisnuiti), din nevoia de a imparti mancarea cu altii (asa cum fac in primul rand copiii de varsta mica), etc.

Iepurasii au nevoie de hrana exclusiv vegetala – si mai exact, de hrana de tipul ierburilor (de preferinta graminee) proaspete sau uscate, frunzelor sau lastarilor – ca sa-si mentina aparatul digestiv si organismul in stare buna de functionare. Toate celelalte lucruri pe care le adaugam in alimentatia lor, din diverse motive, pot sa fie o sursa de probleme digestive mai mult sau mai putin serioase.

Super-specializarea in consumul anumitor tipuri de hrana vegetala

Aparatul digestiv al iepurasilor s-a super-specializat, dincolo de specializarea in digerarea de hrana vegetala, intr-un mod care ii face pe iepurasi sa se diferentieze de alte ierbivore. Din cauza asta, anumite genuri de hrana vegetala care ar fi potrivite in alimentatia altor specii de ierbivore (ca un exemplu, ierburile bogate in proteine – cum ar fi lucerna sau trifoiul) nu sunt la fel de potrivite in alimentatia unui iepuras.

Aparatul digestiv al iepurasilor s-a dezvoltat in conditiile supravietuirii in zone ca Peninsula Iberica, in care vegetatia ierboasa era de calitate scazuta iar stramosii lor erau nevoiti sa-si petreaca cea mai mare parte a timpului (chiar 70% din starea lor activa) ingerand selectiv cantitati mari de hrana fibroasa si saraca in nutrienti, ca sa isi asigure supravietuirea. Asa ca felul in care e construit si in care functioneaza astazi aparatul lor digestiv impune ca in alimentatia iepurasilor sa fie predominanta o hrana ierboasa foate bogata in fibre, in mare parte nedigerabile, dar cu un continut mai scazut de nutrienti. O astfel de hrana e fanul de graminee, de exemplu, dar nu si cele mai multe tipuri de mancare speciala, foarte bogate in carbohidrati si proteine dar nu suficient de generoase cu fibrele.

Extragerea eficienta a nutrientilor din hrana vegetala greu digerabila

Ca sa poata asigura organismului iepurasilor necesarul nutritional, in conditiile hranirii cu vegetatie saraca in nutrienti, aparatul lor digestiv a devenit foarte eficient in extragerea rapida a cat mai multor nutrienti din acel tip de hrana. Desi, spre deosebire de alte ierbivore, iepurasii digera destul de prost celuloza, organismul lor a gasit o alta solutie adaptativa – extragerea si utilizarea de nutrienti din componente ale hranei care sunt greu digerabile sau chiar nedigerabile pentru multe alte mamifere ierbivore.

Dificultatea cu care iepurasii digera celuloza poate parea la prima vedere un dezavantaj dar in realitate faptul asta le ofera un mare atu pentru un animal-prada, pentru ca le permite sa elimine rapid particulele mari de celuloza si sa-si mentina greutatea corpului la un nivel redus, prin reducerea greutatii tractului digestiv, care reprezinta in jur de 10-20% din greutatea corporala. Un corp mai usor inseamna usurinta mai mare in deplasare si sanse mai mari de supravietuire.

Fermentatia de tip „hind gut”

Modificarile adaptative care fac posibila extragerea mai eficienta a nutrientilor din hrana mai putin nutritiva includ, printre altele, un tip particular de fermentatie, numit „hind gut fermentation”, care e un proces digestiv intalnit in cazul ierbivorelor cu un stomac simplu – asa cum sunt si iepurasii. In cazul lor, fermentatia microbiala a celulozei cu ajutorul bacteriilor simbiote are loc in partea posterioara a tractului digestiv, in organele digestive care urmeaza intestinului subtire – in primul rand cecumul si apoi intestinul gros. Din cauza asta, iepurasii au cecumul si intestinul gros bine dezvoltate si complexe ca structura.

Unul din avantajele fermentatiei de acest tip e faptul ca le permite iepurasilor sa-si asigure necesarul nutritiv consumand cantitati mici de vegetatie saraca in nutrienti de-a lungul intregii zile, supravietuind astfel in conditii in care alte ierbivore nu ar reusi sa se descurce. Ei reusesc sa extraga mai multi nutrienti din cantitati mici de hrana.

Redigerarea hranei prin recuperarea cecotropelor (pachete de nutrienti concentrati)

Fermentatia microbiala a hranei in zona posterioara a tractului digestiv face necesara o alta modificare adaptativa in procesul lor digestiv – reingerarea produselor fermentatiei cecale – adica a cecotropelor (sau peletelor cecale) – care sunt un tip special de pachete de nutrienti, pentru ca nutrientii continuti in ele sa fie asimilati si pierderea de nutrienti sa fie minima.

Cecotropele sunt reingerate de catre iepurasi imediat ce ajung in anus. Procesul, numit cecotropie, e vital pentru iepurasi si orice lucru care il impiedica (cum ar fi obezitatea, o gusa prea pronuntata sau probleme de mobilitate) reprezinta un pericol pentru viata iepurasilor.

Capacitatea crescuta de ingestie a hranei

Desi extrag mai eficient decat alte ierbivore nutrientii din hrana putin consistenta, iepurasii au totusi nevoie de cantitati mari de asemenea hrana. Asa s-a dezvoltat un stomac mare, care le permite sa compenseze continutul nutritiv scazut al hranei prin cantitatea mare de hrana ingerata. Stomacul mare le permite sa manance cantitati mari de hrana – un iepuras ar trebui sa manance zilnic un volum de fan echivalent cu dimensiunea lui.

Viteza mare de procesare a hranei

Ca sa faca fata volumului mare de hrana din care nutrientii trebuie extrasi cat mai rapid, intreg procesul de digestiv se desfasoara cu viteza ridicata. In aproximativ patru ore dupa ingerarea hranei sunt eliminate primele pelete fecale si in cel mult 8 ore ajung in zona anusului si peletele cecale. Rapiditatea miscarilor tractului digestiv al iepurasilor e un aspect vital, care trebuie mentinuta si restabilita imediat, atunci cand e perturbata in vreun fel. Oprirea activitatii digestive (o conditie pe care unii o numesc staza gastro-intestinala) e o urgenta medicala majora. E o problema extrem de grava, inca putin cunoscuta si foarte greu de tratat, din cauza careia prea multi iepurasi si-au pierdut viata.

Unul din factorii esentiali in mentinerea motilitatii digestive normale il reprezinta fibrele nedigerabile din hrana iepurasilor. Ele asigura o miscare continua a intestinelor. De aici nevoia unei diete foarte bogate in fibre. Un alt factor foarte important e motilinul – un hormon a carui productie e inhibata de prezenta carbohidratilor – motiv pentru care hrana ideala a iepurasilot ar trebui sa fie nu doar bogata in fibre dar si saraca in carbohidrati. E foarte importanta in mentinerea motilitatii si hidratarea corespunzatoare, de aceea in alimentatia iepurasilor apa curata si cat mai proaspata e la fel de importanta ca si hrana potrivita iar iepurasii ar trebui sa o aiba intotdeauna la dispozitie.

Linkuri

http://eprints.soton.ac.uk/55157/1/Behaviour_Problems_and_the_Domestic_Rabbit_-_apbc_chapter.doc

http://www.aemv.org/documents/2006_aemv_proceedings_2.pdf

http://en.wikipedia.org/wiki/Hindgut_fermentation

http://rabbitwelfare.co.uk/pdfs/ROWinter10p7.pdf

http://www.pet-food-choice.co.uk/rabbit_digestion.htm

http://www.petcaregt.com/rabbits/rabbitdigestivesystem.html

http://www.rabbitmatters.com/digestive-system.html

http://fohn.net/rabbit-pictures-facts/rabbit-diet-digestive-tract-reproduction.html

http://www.netvet.co.uk/rabbits/dental-health.htm

http://www.mekarn.org/prorab/leng.htm

http://www.extension.org/pages/61402/the-digestive-system-of-the-rabbit

http://www.petplace.com/small-mammals/keeping-your-rabbit-s-teeth-healthy/page1.aspx

http://www.therabbithouse.com/diet/rabbit-digestive-system.asp

http://www.rabbit.org/journal/3-3/digestibility.html

http://www.rabbit.org/health/liver.html

http://davesgarden.com/guides/articles/view/3921/

About Codrina Elisabeta Miculit

Inainte de toate, mamica de iepurasi si alte animalute. Liber-cugetatoare (atat cat e posibil), prin structura mea. Psiholog, prin educatie. In afara de animalute, pasiunea mea e sa inteleg toate lucrurile care pot fi gandite si intelese de mintea umana si pe cele care ne transfigureaza viata...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: